luni, 11 decembrie 2017

LOCUL UNDE DOMNUL A PLANS

De pe Muntele Maslinilor, Cetatea Ierusalimului se vede in intregimea ei!

 Vedere a zidurilor de rasarit unde existau portile prin care
Iisus a intrat in Ierusalim 

Si privind spre Templu, Mantuitorul a plans caci stia ce avea sa se abata peste acele locuri, peste poporul ales, orb si surd la cele pe care El incerca sa le daruiasca spre stiinta!



  Pe locul unde Domnul a plans privind cetatea!
O biserica in forma de lacrima!








Si apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le văzuse, Zicând:

Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus. Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga. Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. 
Luca 19, 37-44

Pe locul unde "Domnul a plans", acolo unde, privind Templul, le-a prezis  apostolilor cele ce aveau sa se intample, a fost ridicata o biserica de unde se vad vechile porti ale intrarii in Ierusalim. Asezata cu altarul spre apus, ca pentru a vedea cetatea cu ochii Domnului, biserica are forma unei lacrimi. De acolo
 panorama este splendida! Si, marturisesc, am plans si eu!

«Domnul nu le-a vorbit apostolilor mai dinainte numai de Palestina și de suferințele de acolo, ci i-a lăsat să înțeleagă și luptele de pe toată fața pământului, spunându-le: Veți fi duși înaintea împăraților și domnilor, arătându-le că mai târziu are să-i trimită la predicatori și la păgâni. Ai pornit cu război pe toată lumea împotriva noastră, puteau spune ucenicii; ai înarmat împotriva noastră pe toți locuitorii pământului, popoare, tirani, împărați! Iar cuvintele pe care ni le-ai spus mai târziu sunt mult mai înfricoșătoare, că din pricina noastră oamenii vor ajunge ucigași de frați, de copii, de părinți. (...) Dar ucenicii nici n-au gândit așa, nici n-au grăit așa și nici nu I-au cerut Domnului socoteală de poruncile date lor, ci I s-au supus, L-au ascultat. Aceasta nu datorită numai virtuții lor, ci și înțelepciunii învățătorului. (...) Că Dumnezeu Își îndeplinește totdeauna planurile Sale, chiar dacă nici un om nu ia aminte. Cu aceste cuvinte îi mângâie Domnul pe ucenicii Săi, nu din pricină că ucenicii doreau pedepsirea altora, ci pentru ca ucenicii să fie încredințați că Îl vor avea, în orice împrejurare, alături de ei pe Cel Care le-a spus și știa mai dinainte acestea; și să fie încredințați de asemenea că nu vor suferi pentru că ar fi niște răi și niște ciumați.” 
Ioan Gura de Aur - Omilii

duminică, 10 decembrie 2017

RABDAREA II TRANSFORMA PE INVINSI IN INVINGATORI

Grija pentru cel de langa tine si rabdarea in ce te priveste sunt caile de a capata mila lui Dumnezeu!
Femeii garbove, despre a carei dezlegare ne povesteste ap.Luca in pasajul evanghelic de azi, tocma rabdarea i-a fost rasplatita!
Crestem si ne transformam doar plangand si, cu rabdare, neaparat cu rabdare, ne apropiem de Dumnezeu, invatam sa-L cunoastem, si, nu in ultimul rand, sa ne lasam in grija Lui!
Credinciosia lui Dumnezeu, loialitatea Lui, nu are margini! Nimic nu ramane nerasplatit - mai cu seama suferinta! 
Rasplata Lui insa nu are nimic de-a face cu cea a oamenilor! 
Si asta este un alt subiect demn de comentat!
Vremuri grele se vor abate peste lume dar nimic din ce va veni nu va fi fara voia lui Dumnezeu. Credinta ne va fi poate incercata. 
Daca e sa ne gandim mai bine, pare ca fiecare cuvant al Evangheliei ne este adresat noua, celor de azi!
Vom face oare fata ? Oare vom reusi sa-I ramanem credinciosi lui Dumnezeu? 
Sunt intrebari la care doar timpul ne va raspunde - caci si Sf.Petru Il iubea pe Mantuitorul si, cu toate astea s-a lepadat de El... negand ca il cunoaste, de frica de a nu fi arestat! 
Lepadarea lui Petru, aparent o tradare, s-a produs si cu voia lui Dumnezeu!
Cu siguranta si reactia noastra la ispitele viitoare va depinde tot de puterea si voia Sa, dar si de credinta si credinciosia noastra fata de El !
Asadar, tot ce ar trebui sa facem este sa ne intarim credinta si sa ne educam rabdarea!
Sa nu disperam: Domnul ne va invata si pe noi ce sa spunem si ce sa facem, caci, orice se va intampla, va fi cu voia si din mila SA!... 
Iar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui“. Dupa Cartea Sfanta răbdarea este roadă a Duhului Sfânt
(Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea,îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa
blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege
. Galateni 5:22,23), care ar trebui să existe în fiecare urmaş al lui Hristos (“Va rugam deasemenea, fratilor sa mustrati pe cei ce traiesc in neoranduiala, sa imbarbatati pe cei deznadajduiti, sa sprijiniti pe cei slabi, sa fiti rabdatori cu toti.” 1 Tesaloniceni 5;14.

Evanghelia de la Luca
(XIII, 10-17)
In vremea aceea, învăţa Iisus în una din sinagogi, sâmbăta. Şi iată, o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputinţă şi era gârbovă şi nu putea nicidecum să se ridice. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, dezlegată eşti tu de neputinţa ta!“ Şi Şi-a pus mâinile pe ea, şi ea îndată s'a îndreptat şi-L slăvea pe Dumnezeu. Dar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, drept răspuns a zis către mulţime: „Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; aşadar, în ele veniţi şi vă vindecaţi, dar nu în ziua sâmbetei!...“. Iar Domnul i-a răspuns, zicând: „Făţarnicilor! Fiecare din voi oare nu-şi dezleagă sâmbăta boul sau asinul de la iesle şi-l duce de-l adapă? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care, iată, de optsprezece ani a legat-o Satana, oare nu se cuvenea să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?“ Şi zicând El acestea, toţi cei care-I stăteau împotrivă se ruşinau; şi toată mulţimea se bucura de toate slăvitele fapte săvârşite de El.
slăvitele fapte săvârşite de

vineri, 8 decembrie 2017

PILDA MINELOR

Evanghelia de azi la o prima vedere pare sa fie varianta lucana a pildei talantilor din evanghelia dupa Matei (cap 25).
Numai ca, analizandu-le, tragem concluzia ca mesajele sunt altele, ceea ce ne face sa credem ca sunt doua pilde diferite!

Si nu doar pentru ca nu e vorba de talanti! 

In pilda minelor (o mina fiind echivalentul a 800 de gr.aur) slujitorii, in numar de 10, sunt invitati sa administreze ceva, de data asta fiecare cate 10 mine. (cifra 10 sugerand un TOT UNITAR)

"Negutatoria" (o activitate menita sa aduca profit), pe care trebuie sa o faca slugile cu minele primite de la stapan, in lipsa sa, nu este altceva decat efortul, stradaniile noastre spirituale - rugaciune, infranarea, urmarea invataturilor - facute dupa reguli bine stabilite, efort pe care Domnul il rasplateste prin inmultirea Duhului in noi

Drumul dezvoltarii noastre spirituala are doua etape: una lucratoare si alta revelatoare.
In baza darului primit la botez, suntem chemati sa lucram permanent la curatirea noastra si sa urcam duhovniceste.  Inima noastra trebuie sa fie astfel bine pregatita pentru a putea ajunge la etapa urmatoare, care presupune cresterea efectiva a Duhului in noi ca urmare a lepadarii de sine, de egoul nostru.

Daca in prima etapa ne focalizam pe  trup , etapa a doua implica cresterea spirituala calitativa, sporirea Duhului in noi, prin contemplatie.
Desi ni se pare greu de crezut, prima parte a drumului duhovnicesc, in care ne gasim practic majoritatea covarsitoare a crestinilor,  este infinit mai simpla decat partea a doua, in care concentrarea, detasarea de zgomotul lumii, meditatia... ne ajuta efectiv sa urcam spiritual, apropiindu-ne prin Duh de Taina lui Dumnezeu!

Asadar stapanul din pericopa noastra revine si cere socoteala slugilor- aluzie la Judecata de apoi - iar ele primesc rasplata pe masura stradaniei lor.
Extrapoland, cel care s-a trudit sa sporeasca duhovniceste,  curatindu-si trupul, inima si mintea si innoindu-le, a sporit harul in el unindu-se spiritual cu Dumnezeu!
Pilda continuă, aratandu-ne sluga care nimic nu a facut - ci a pastrat doar ceea ce a primit! 
In aceasta situatie sunt mii si mii de botezati !
Ne straduim sa facem pentru copii botez cu petreceri fastuase si ne oprim aici! Copii nu mai merg la biserica, nu mai sunt impartasiti, nu invata sa se roage... Pare ca ii botezam doar ca sa primim cadouri! Botezul nu este inutil dar e doar un pas pe drumul duhovnicesc pe care trebuie sa-l parcurgem!
Versetele ce urmeaza vorbesc despre rasplata lui Dumnezeu! 
Cel nelocuit de Duhul lui Dumnezeu nu înţelege de ce i se da mai mult tot celui care are mai mult. Dar cel ce are Duh, ştie că stradania credinciosului  atrage spre el energiile necreate ale Duhului Sfânt şi, cu cât primeste Duh, cu atât are puterea să atragă alte energii, sporind şi mai mult în acelaşi Duh, şi ca acest proces este perpetuu! 
Si pilda se încheie astfel:
"Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua. 
Aşadar, dacă ne dorim sa nu fim precum sluga vicleana, sa nu se ia de la noi darul Duhului Sfant si sa nu fim dati la o parte la Judecata cea Dreapta,  e necesar să ne  straduim acum să împlinim poruncile Domnului, "sa ne lepădăm de sinele nostru, sa ne luam crucea si sa-I urmăm Lui"!  

Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om de neam mare s-a dus într-o țară îndepărtată ca să-și ia domnie și să se întoarcă. Și, chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine și a zis către ele: Neguțătoriți cu ele până ce voi veni! Dar cetățenii lui îl urau și au trimis solie în urma lui, zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste noi. Și, când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea cărora le dăduse banii, ca să știe cine ce a neguțătorit. Și a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câștig zece mine. Și i-a zis stăpânul: Bine, slugă bună, fiindcă întru puțin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăți. Și a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine. Iar el a zis și acesteia: Să ai și tu stăpânire peste cinci cetăți. 
A venit și cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ștergar, că mă temeam de tine, pentru că ești om aspru: iei ce nu ai pus și seceri ce n-ai semănat. Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai știut că sunt om aspru: iau ce nu am pus și secer ce nu am semănat. De ce nu ai dat argintul meu schimbătorilor de bani? Și eu, venind, l-aș fi luat cu dobândă. Și a zis celor ce stăteau de față: Luați de la el mina și dați-o celui ce are zece mine. Și ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine. Zic vouă că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are și ceea ce are i se va lua. Iar pe acei vrăjmași ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceți-i aici și tăiați-i în fața mea. Și, zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.

joi, 7 decembrie 2017

CUM AU GRAIT PROOROCII...

Ne continuam drumul spre momentul minunat al Nasterii Domnului, retraind tristetea si durerea sfarsitului Fiului Omului!
Colindele ne insotesc si ne spun tandru si emotionant intreaga poveste...

În vremea aceea a luat Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi a zis către ei: "Iată, ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise de către prooroci despre Fiul Omului. Căci va fi dat în mâna păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi va fi scuipat. Şi bătându-L, Îl vor omorî; dar a treia zi va învia." 
Iar ei nimic n-au înţeles din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei şi nu pricepeau cele spuse de Iisus. LUCA 18: 31-34

miercuri, 6 decembrie 2017

AZI, meditand la FERICIRILE APOSTOLULUI LUCA

... ma gandesc, ca desi nementionata in Evanghelia Sa, (unde sunt pomenite doar 4 Fericiri, spre deosebire de Evanghelia dupa Matei care enumera 9!) adevarata fericire vine cu pacea.

Pacea aducatoare de fericire se naste, inainte de orice, din pacea omului cu Domnul Dumnezeu si cu propria lui persoana! 
Fericirea aceasta  vine odata cu facultatea de a ierta, acea capacitate ce izvoraste din iubirea de Dumnezeu si de aproapele.
De fericirea asta se bucura doar cei care stiu sa faca bine!
Sa faci pace inseamna sa aduci zilnic lui Dumnezeu jertfa nesangeroasa, sa te rogi si sa tii randuielile care aduc Pacea lui Dumnezeu peste toata lucrarea Sa!
Sa fii facator de pace implica si pacea cu propriul tau trup, cu bolile tale, cu durerile tale, stabilind echilibru si armonie intre carnea ta si sufletul tau!
Fericirea  pentru mine nu poate exista in afara PACII!

În vremea aceea au stat în loc șes Iisus și mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți. Iar El, ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu.
Fericiți sunteți voi, care flămânziți acum, că vă veți sătura. 
Fericiți sunteți cei ce plângeți acum, că veți râde. 
Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru, ca rău, din pricina Fiului Omului. 
Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră este multă în ceruri. 
LUCA 6:17-23

marți, 5 decembrie 2017

DESPRE ZIUA JUDECATII

Noi, oamenii, avem tot felul de fobii - frici de tot felul.
Unii ne temem de intuneric, altii de saracie, unii de hoti, altii de soacra, unii de tunete si fulgere, de sobolani, de gandaci, de paianjeni, ori de parerea lumii ... in fine, fiecare om pare sa se teama de ceva.
Oare de ce nu ne cutremuram la gandul Judecatii celei din urma, a celei drepte?


Facem ce facem si... ne facem ca nu stim, ne zicem ca o sa ne gandim mai tarziu la asta ca... nu e timp acum ori ca povestea asta nu e decat o fabulatie...
Pana si credinciosii evita meditatia la acest subiect ...

Ne rugam pentru binele prezent, aici, in lume, ne temem de judecata oamenilor mai curand...
Cu oameni insa ne descurcam noi, caci ii putem minti, ii putem cumpara sau pur si simplu ii putem manipula.
Cu Dumnezeu insa... e altceva! Pe El nu avem cum...

Zilele trec, viata ne trece... Timpul ne este dusman!
Cand ziua Z va veni... nimic nu va mai putea fi indreptat!
Caci pocainta trebuie implinita inainte...

Cine va dori sa scape dupa legile lumii acela va pieri pentru vecie iar cine se va incredinta cu pocainta Domnului... acela va fi scapat!
Legile lui Dumnezeu... sunt clare, fara nici o ambiguitate.

Nu vom putea sa ne aparam zicand precum Eva : "Doamne, "Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat"., nici ca Adam care a zis: "Doamne, "Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat"...

La Judecata aceea nu vor putea veni prietenii si complicii nostri intru pacate sa faca galerie, sa-L intimideze pe judecator, ca Domnul nu stie de intimidari din astea!

Pentru a avea raspuns bun si reactia potrivita in Ziua Judecatii,  trebuie sa fim constienti de greselile si de neputintele noastre, sa regretam aici si acum ca nu am respectat Legile, ca, desi am primit nenumarate daruri de la Dumnezeu, nu le-am folosit cum se cuvine, ca nu am iubit destul si ne-am risipit viata in pacate... Nu am fost smeriti, nici generosi, nici corecti, nici multumitori.

Daca ne-am gandi cateva clipe, o secunda pe zi la Ziua Judecatii... altfel ne-am comporta, altfel am trai, altfel ne-am ruga, in fine, altfel ar fi totul!

Miluieste-ne, Doamne, ca suntem nevrednici si nu stim nimic!

Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit pe toți. Tot așa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau și zideau, iar în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat din cer foc și pucioasă și i-a nimicit pe toți. La fel va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. În ziua aceea, cel care va fi pe acoperișul casei, și lucrurile lui în casă, să nu coboare să le ia; de asemenea, cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi. Aduceți-vă aminte de femeia lui Lot. Cine va căuta să-și scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va face viu. Zic vouă: În noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. Două vor măcina împreună; una va fi luată și alta va fi lăsată.
Doi vor fi în ogor; unul se va lua și altul se va lăsa. Și răspunzând, ucenicii I-au zis: Unde, Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna și vulturii.
LUCA 17: 26-37

luni, 4 decembrie 2017

IMPARATIA LUI DUMNEZEU

o vom descoperi prin ... rugaciune!

Sfantul Marcu Ascetul spune: "Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea, ca atunci cand il vei uita Domnul sa-si aduca aminte de tine".

Multi credem dar nu tot atatia si reusim sa ne rugam.
Si va asigur ca stiu despre ce vorbesc!

Rugaciunea ne pare uneori greoaie, demodata, straina de limbajul noastru. Nu ne regasim gandurile si dorintele in ea!
Si totusi... fara rugaciune nu putem stabili legatura cu Dumnezeu!

Toate... impresiile, parerile noastre ostile vis-a-vis de rugaciune sunt tot atatea piedici ale vrajmasului puse in calea noastra.
Daca rugaciunea ni se pare de neinteles inseamana ca ni s-a pus impotriva ca sa ne departeze inima si mintea de ea!
Rugandu-ne insa insistent si cu insufletire, vom descoperi, pana insfarsit lumea Lui, Imparatia Sa sadita in noi!
Si tot ce era de neinteles va deveni incarcat de intelesuri!


Toti avem in noi samanta Imparatiei lui Dumnezeu.
Graunta asta insa va ramane negerminata fara rugaciune.
Asa ca Imparatia lui Dumnezeu nu va veni in chip vazut... de vreme ce ea exista deja inauntrul nostru!
De noi depinde descoperirea ei!

În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Și nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, îm­părăţia lui Dumnezeu este înăun­trul vostru. Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veţi dori să ve­deţi una din zilele Fiului Omului, şi nu veţi vedea. Şi vor zice vouă: Iată, este acolo; iată, este aici; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei. Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa. Dar mai întâi El trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.
Luca 17:20-25