vineri, 20 octombrie 2017

SA NU NE AMAGIM...

ca suntem mai buni, aratand cu degetul spre farisei! 
In fiecare dintre noi este ascuns unul!

A existat si exista o gresita idee, dupa parerea mea, potrivit careia evreii sunt perpetuuu demni de dispretul crestinilor caci nu l-au recunoscut pe Dumnezeu in Iisus, ba chiar L-au umilit si L-au ucis. Curentul acesta sufla si azi!

Eu oare, daca eram contemporan cu Iisus L-as fi urmat?
E o intrebare pentru oricare dintre noi, nu-i asa?

Cred ca evreii nu sunt cu nimic mai nedemni decat alti muritori care nu pot, nu vor sau refuza si azi sa-L
recunoasca! Si asta de 2000 de ani in coace!

Pretextul acesta este menit sa justifice in fapt invidia pe care o purtam acestui popor  care traieste de veacuri cu mentalitatea  ca este special, deosebit, ales. Potrivit acestei convingeri evreii cresc si se dezvolta ca atare. Avand convingerea ca fac parte dintr-o casta, stiu sa fie uniti.

Gasesc stupid sentimentul pe care multi il dezvolta impotriva-le atata timp cat in fiecare dintre noi putem descoperi ceva din fariseismul iudaic, caci nici neascultarea si nici tradarea nu au foat inventate de ei!
In fond oamenii gasesc oricarui seaman un "ce" pentru care sa merite dispret, ura, invidie, tradare ori toate laolalta!

Da. Multi dintre iudei atunci nu L-au vrut pe Iisus-Domnul - multi pentru ca nu L-au inteles, unii pentru ca nu au vrut sau nu au putut sa schimbe ceva obiceiurile lor, altii chiar L-au urat pentru perfectiunea pe care o aducea ca model si care le parea dificil de urmat.

Dar Pavel? Si el era iudeu si facuse parte din tabara denigratorilor! Asta insa nu l-a impiedicat ca apoi sa puna in opera cladirea teologiei crestine! Nimeni nu l-a putut intrece pana azi. Totul a fost explicat de el cu o minutiozitate si o profunzime care dau de lucru si azi exegetilor! 
Uitam si faptul ca primii crestini ai primei Biserici a lui Dumnezeu a fost alcatuita din evrei convertiti! 

Incontestabil, venirea Mantuitorului face parte din Planul lui Dumnezeu de mantuire a lumii si nu doar a unui neam! Tradarea fariseilor a fost este si va fi mereu o pata neagra.
Ei nu vedeau atunci decat caderea lor din demnitatile castigate! 
Dumnezeu era prea Mare pentru ca ei, micsorati de orgolii, sa-L mai poata distinge!

Ar trebui insa sa ne intre in cap ca EL nu-si schimba Planul, si, in consecinta, nici alegerile! 
Dumnezeu este consecvent si loial! 

Si, mai e ceva de luat in seama : nimic nu se petrece fara ca Dumnezeu sa ingaduie si, daca ingaduie, inseamna ca e de folos cuiva!


Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Şi cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă şi strigă unii către alţii, zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns. Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon! A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor! Dar Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei. Luca 7, 31-35

joi, 19 octombrie 2017

AZI DESPRE... SMINTEALA

Din Evanghelia de azi mi-a ramas in minte fraza: 
"Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine." 
Ce sa insemne oare aceasta?

Nu poate fi in nici un caz vorba despre Mantuitorul Hristos ca sursa de sminteala, caci sminteala (skandalon) nu poate avea nimic comun cu persoana Sa, Cel care este si Dumnezeu si om! 

Semantic, verbul skandalizo, tradus  prin a sminti, inseamna, de fapt, doua lucruri:

- daca in discutie este vorba despre cineva credincios, verbul skandalizo are intelesul de a se indeparta de credinta, 

 - daca se vorbeste despre cineva necredincios, verbul inseamna a respinge credinta in Dumnezeu.

Asadar, revenind la talcuirea biblica, credinta este mantuitoare pe cand sminteala indeparteaza omul de mantuire! 
Si tocmai despre acest soi de sminteala vorbeste aici Mantuitorul cand spune "Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine."  
Cu alte cuvinte, "fericit este acela care nu se va indoi, nu va avea dubiu, in ce priveste credinta lui intru mine"
Se pare ca substantivul skandalon apare de 15 ori in Noul Testament. 
Sminteala ca necredinta, ca stare fara de Dumnezeu este un pacat ce urmeaza a fi pedepsit, caci pentru cei astfel smintiti nu exista pocainta! 
Cuvantul defineste in majoritatea cazurilor  lucrarea celui care face faradelegea. La Matei este chiar fatarnicie, fariseii "smintindu-se" apropos la ritualul spalarii mainilor, atat de reclamat, de important pentru ei. 
Mantuitorul spune insa ca "smintelile trebuie sa vina", dand cuvantului intelesul de incercare de indepartare de credinta, de ispitire - Mantuitorul insusi fiind ispitit  (Matei 4, 1). 
Sminteala poate fi asadar o cadere temporara din credinta, "Voi toti va veti sminti intru Mine" (Matei 26, 31; Marcu 14, 27). 
Pentru Pavel, sminteala este legata de neacceptarea Crucii , ba chiar dezbinare ori erezie!
La Ioan, singurul remediu impotriva smintelii este iubirea aproapelui caci "Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire" (I Ioan 4, 8).
Sa ne rugam asadar sa nu ne smintim intru Domnul!
17. Şi a ieşit cuvântul acesta despre El în toată Iudeea şi în toată împrejurimea.
18. Şi au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate acestea.
19. Şi chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, Ioan i-a trimis către Domnul, zicând: Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul?
20. Şi ajungând la El, bărbaţii au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, zicând: Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul?
21. Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.
22. Şi răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.
23. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine.
24. Iar, după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să priviţi, în pustie? Oare trestie clătinată de vânt?
25. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec în desfătare sunt în casele regilor.
26. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare prooroc? Da! Zic vouă: şi mai mult decât un prooroc.
27. Acesta este cel despre care s-a scris: "Iată trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu care va găti calea Ta, înaintea Ta".
28. Zic vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
29. Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan.
30. Iar fariseii şi învăţătorii de lege au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, nebotezându-se de el.
 Luca 7: 17-30

miercuri, 18 octombrie 2017

Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun? 

Oricine vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă: Asemenea este unui om care, zidindu-şi casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră, şi venind apele mari şi puhoiul izbind în casa aceea, n-a putut s-o clintească, fiindcă era bine clădită pe piatră. Iar cel ce aude, dar nu face, este asemenea omului care şi-a zidit casa pe pământ fără temelie, şi izbind în ea puhoiul de ape, îndată a căzut şi prăbuşirea acelei case a fost mare. 

Şi după ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum. 
Luca 6, 46-49 şi 7, 1

Ne-am obisnuit rau. Ne asezam la vorba cu Dumnezeu mult mai mult la greu decat in mod obisnuit. Poate de aceea este binevenita suferinta si vremea de rastriste. Atunci cerem ajutor, ne si rugam... dar, intre doua incercari, ce facem? 
Pai... ne cam lasam in ale lumii! Invocam treburi, suntem osteniti seara si amanam rugaciunea pe maine; maine ne grabim si tot asa...  pur si simplu, facem pact si cu lumea!

Dumnezeu nu are nevoie de inchinarile noastre. 
Daca trebuie sa ne tinem de cele ale Sale este ca noi sa nu ne lasam tocmai in tentatiile binelui lumesc si sa traim in duhul lui Dumnezeu! Doar asa relele lumii par inexistente!

Si sa nu creada cineva ca ma uit la paiul din ochii altora ci tot ce spun este spre propria mea luare aminte! Amin


marți, 17 octombrie 2017

Doamne,

da-ne noua puterea de a intampina cu linişte sufletească tot ce ne va aduce ziua de azi.
D
a-ne intelepciunea de a ne 
supune voii Tale Sfinte.
Povatuieste-ne si ajuta-ne ca toate cate vom auzi si ni se vor intampla in aceasta zi sa putem sa le primim cu suflet linistit si cu credinta ca toate sunt Sfanta voia Ta!



Azi biserica ne pune in fata, spre meditatie, continuarea discursului Mantuitorului tinut pe Muntele Maslinilor.

Cu cuvinte clare, fara echivoc, Iisus expune indrumarul divin dupa care toti oamenii ar trebui sa-si conduca viata!

Nu, nu e nici blestem! Tot ceea ce facem altora... ni se va face noua si, precum judecam suntem si vom fi judecati!

De cele mai multe ori - daca nu chiar mereu - cerem altora ceea ce noi insine nu suntem capabili sa dam. 

In judecarea aspra a aproapelui, persoana noastra este deasupra oricarei judecati!
In demersul duhovnicesc personal, lucrarea ar trebui sa inceapa tocmai cu acceptarea, cu recunoasterea faptului ca nimic din ce fac altii nu este strain de mine. "Căci ce rău n-am săvârșit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu mi-am închipuit în sufletul meu?"

In mod evident, ceea ce gandim rau despre ceilalti este insasi reflexia capacitatii noastre proprii de a face rau. Tot ce ne inchipuim rau despre aproapele nostru este ceea ce stim din tocmai din propria noastra traire. Cum altfel? "Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele."


In ce lume frumoasa am trai daca fiecare si-ar vedea mai intai propriile sale neputinte, greselile si relele facute cu voie ori fara de voie, cu cuvantul, cu fapta, cu gandul...

De am avea ingaduinta fata de semeni... cata pace ar fi intre noi!

Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura. Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui. Luca 6, 37-45

Sa ne propunem asadar sa urmam exemplul Mantuitorului caci orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său!

luni, 16 octombrie 2017

CUVINTELE MANTUITORULUI MEREU DE ACTUALITATE

Buna dimineata in aceasta frumoasa zi de octombrie!

Mi-am recitit postarile ultimelor zile si n-as spune ca sunt prea reusite! M-am repezit sa scriu, dornica sa asez in cuvinte cele cu care m-am imbogatit... dar poate imi mai trebuiau cateva zile de reflectie... 
Intalnirea de la Jambville m-a bulversat si inca nu mi s-a asezat multimea informatiilor. Am atatea de spus incat mi se "bulucesc" ideile, vorba nepoatei mele!:) 
Dar vine si vremea linistirii!

Insumant fragmentele citite  zilnic din scriptura, parcurgem Noul Testament cam intr-un an si jumatate.
Daca este asa si ma gandesc ca fac asta din 7 februarie 2014...  macar de doua ori tot l-am parcurs!

Scriptura nu se demodeaza, avand darul de a se ... personaliza  in raport cu cititorul! 
Chiar daca parabolele sunt aceleasi, ele nu au prins nici un rid de veacuri si aduc in sufletul fiecaruia raspuns intrebarilor proprii.
Mi s-a intamplat ca, framantata de dubii, sa fi deschis scriptura la intamplare, doar pentru a ma linisti citind. In paginile ei am gasit insa mereu cuvantul care mi-a vorbit mie, nu numai mangaierea ci si solutia de care aveam nevoie in acel moment!

Dupa randuiala bisericii, azi se continua Predica de pe Munte.
Acolo, pe Muntele Maslinilor, Mantuitorul a rostit cele mai importante cuvinte adresate nu doar unui mic grup de admiratori ci intregii umanitati din toate timpurile!

Dupa ce sunt deplansi bogatii, imbuibatii, fericitii si invidiatii lumii, prin cele 4 Vai-urile,  marca a Ap. Luca, Mantuitorul face o scurta enumerare a unor norme de "buna purtare" a omului fata de aproapele sau, menite sa faca din el fiinta demna sa revina in Imparatia lui Dumnezeu:

"iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc pe voi. Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi vă rugaţi pentru cei care vă fac necazuri. Celui ce te loveşte peste o parte a obrazului, întoarce-i şi pe celălaltă; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşaOricui îţi cere, dă-i; şi de la cel ce-ţi ia cu sila lucrurile tale, nu cere înapoi."

Oare cum sa faci sa-ti iubesti dusmanul, cum sa te rogi pentru cei care iti mananca zilele, si, mai ales, cum sa reactionezi cu atata ingaduinta si umilinta cand esti batut ori furat... Sfaturile acestea au fost si sunt greu de digerat ! Dar cata pace ar fi pe pamant!
Omul insa, din nefericire, se lasa prea des prada trairilor instinctuale si traieste de veacuri intr-un camp de lupta.

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: vai vouă bogaţilor, pentru că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră. Vai vouă celor care sunteţi acum sătui, pentru că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce râdeţi acum, pentru că veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai vouă, când vă vor zice toţi oamenii: bine de voi!, pentru că tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii cei mincinoşi. Iară vouă celor care ascultaţi vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc pe voi. Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi vă rugaţi pentru cei care vă fac necazuri. Celui ce te loveşte peste o parte a obrazului, întoarce-i şi pe celălaltă; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel ce-ţi ia cu sila lucrurile tale, nu cere înapoi.

duminică, 15 octombrie 2017

CUVANTUL, SAMANTA CARE AR TREBUI SA RODEASCA IN NOI

Astazi este ziua in care Biserica ne ofera spre meditatie, pilda semanatorului.
Parabola este singura explicata de Mantuitorul caci este si greu de inteles si mai pune si o problema incomoda.

Exista aici, evident, un simbolism al semintei, ea reprezentand Cuvantul lui Dumnezeu, El fiind semanatorul, insa subiectul pildei il constituie de fapt calitatea pamantului in care va germina samanta!

Daca samanta este Cuvantul, pamantul de semanat este pregatit de cei chemati de Dumnezeu sa semene cuvantul Lui cu grija astfel incat sa rodeasca si sa nu se risipeasca, roadele fiind pe masura ascultatorilor.
Mantuitorul explica apostolilor pe rand cauzele nerodirii. 

Oare de ce nu rodim noi azi?
  • Mai intai traim o crasa lipsa de interes fata de cuvant in general si fata de cel sfant in special. Biblia nu mai prezinta atractivitate, continutul ei fiind considerat ca ceva ce nu ne mai priveste pe noi, cei de azi. Cum ar putea sa mai rodeasca astfel Cuvantul lui Dumnezeu?
  • Alta pricina a nerodirii este citirea si ascultarea Cuvantului sfant in afara duhului lui Dumnezeu.              Sf. Maxim  Marturisitorul mentioneaza faptul ca Dumnezeu se descopera prin Cuvant celor care curatiti de funinginea pacatelor au inima, mintea si gandul deschise. Cum sa mai coboare iertarea Sa peste noi cand nu suntem in stare sa ne pocaim, sa ne recunoastem pacatele?
In Biblie sta scris ca, dupa greseala lui David - care a pus la cale uciderea lui Urie cu scopul de a-i lua nevasta - Domnul 
l-a trimis la el pe Natan, proorocul.

1. ... şi a venit acela la el şi i-a zis: "Erau într-o cetate doi oameni: unul bogat şi altul sărac.
2. Cel bogat avea foarte multe vite mari şi mărunte,
3. Iar cel sărac n-avea decât o singură oiţă, pe care el o cumpărase de mică şi o hrănise şi ea crescuse cu copiii lui. Din pâinea lui mâncase şi ea şi se adăpase din ulcica lui, la sânul lui dormise şi era pentru el ca o fiică.
4. Dar iată că a venit la bogat un călător, şi gazda nu s-a îndurat să ia din oile sale sau din vitele sale, ca să gătească cină pentru călătorul care venise la el, ci a luat oiţa săracului şi a gătit-o pe aceea pentru omul care venise la el".
5. Atunci s-a mâniat David cumplit asupra acelui om şi a zis către Natan: "Precum este adevărat că Domnul este viu, tot aşa este de adevărat că omul care a făcut aceasta este vrednic de moarte;
6. Pentru oaie el trebuie să întoarcă împătrit, pentru că a făcut una ca aceasta şi pentru că n-a avut milă".
7. Atunci Natan a zis către David: "Tu eşti omul care a făcut aceasta. Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns rege pentru Israel şi Eu te-am izbăvit din mâna lui Saul,
8. Ţi-am dat casa domnului tău şi femeile domnului tău la sânul tău; ţi-am dat ţie casa lui Israel şi a lui Iuda şi, dacă aceasta este puţin pentru tine, ţi-aş mai adăuga.
9. Pentru ce însă ai nesocotit tu cuvântul Domnului, făcând rău înaintea ochilor Lui? Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ţi-ai luat-o de soţie, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amoniţilor.
10. Deci nu se va depărta sabia de deasupra casei tale în veac, pentru că tu M-ai nesocotit pe Mine şi ai luat pe femeia lui Urie Heteul, ca să-ţi fie nevastă.
11. Aşa zice Domnul: Iată Eu voi ridica asupra ta rău chiar din casa ta şi voi lua pe femeile tale înaintea ochilor tăi şi le voi da aproapelui tău şi se va culca acela cu femeile tale în văzul soarelui acestuia.
12. Tu ai făcut pe ascuns, iar Eu voi face aceasta înaintea a tot Israelul şi înaintea soarelui".
"Am păcătuit înaintea Domnului", a zis David către Natan.
13. Şi Domnul a ridicat păcatul de deasupra ta, a zis Natan, şi tu nu vei muri. (2, Samuel, 12)
       
Iata cum pocainta poate ridica pedeapsa divina!

Pocainta vine ca urmare a implicarii noastre in mesajul Cuvantului lui Dumnezeu. 
Pentru a indeparta sabia Lui de deasupra capetelor noastre ar trebui sa-I primim Cuvantul ca fiind trimis pentru fiecare din noi in parte, considerandu-l actual si personalizat.
Este necesar sa ma smeresc, sa-mi spun ca eu sunt Petru, cel care s-a lepadat de Domnul, si nu altul! Eu sunt Iuda tradatorul, eu sunt Saul neascultatorul! 
Identificarea aceasta este un prim pas spre rodirea Cuvantului pe care Diavolul abia asteapta sa ni-l smulga din suflet, caci el stie care este puterea lui! 
  • Apoi abordarea cuvantului cu necredinta este o serioasa pricina a nerodirii, caci Cuvantul lui Dumnezeu dupa cum spune si Sf Ap Pavel  "si lucreaza intru voi cei ce credeti. (Tesaloniceni 2/13)!
Domnul nostru Iisus Hristos se consuma in mod                        continuu si permanent in timpul Sf Liturghii prin Sf Euharistie, oferindu-ni-se, dar El se consuma si prin 
Cuvantul Scripturii! 
Deaceea ar trebui sa purtam aceeasi grija pentru           
Cuvant, ca si cea pe care o purtam Sfintei Euharistii!

Prin Cuvant Dumnezeu a creeat universul, prin Cuvant neamurile sunt chemate la mantuire. Cuvantul este arma, prin el s-a schimbat lumea, s-au imbunatatit moravurile... 
E poate momentul sa ne intrebam fiecare ce am facut cu Cuvantul lui Dumnezeu?Unde se arata puterea Cuvantului Sau astazi? De ce aceasta arma puternica are inraurire atat de anemica azi?
Desi Cuvantul se predica si astazi unde, sunt oare roadele lui, si, mai ales, unde sunt lacrimile de pocainta ale crestinilor?

Zis-a Domnul pilda aceasta:
Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o.
Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o.
Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă.
Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?
El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă.
Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.
Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.
Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc.
Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare.

sâmbătă, 14 octombrie 2017

ATATEA CRUCI...


"Domnul a împlinit mântuirea noastă prin moartea Sa pe Cruce; pe Cruce El a șters păcatele noastre; prin intermediul Crucii El a revărsat peste noi daruri și binecuvântări cerești.”

„Când crucea personală a fiecăruia dintre noi e unită cu Crucea lui Hristos, puterea și efectul celei din urmă se transferă nouă și devine un canal de legătură prin care «toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus » (Iacov 1, 17) este revărsat asupra noastră de la Crucea lui Hristos.” 
Sf Teofan Zavoratul

Cand suntem doborati, Domnul nu ne lasa si ne poarta crucea. 
Sa-ti asumi propria-ti cruce inseamna si sa-L despovarezi pe Mantuitorul de greutatea pe care o poarta de veacuri pentru noi.

CRUCILE

Inspre taramul celalalt,

E loc inchis cu gard inalt;
Dar am vazut, printre uluci,
Atatea cruci, atatea cruci...
Parea tot locul tintirim,
Pazit cu zbor de Heruvim,
Cu cruci de piatra, albe, mari,
Cu cruci de brad si de stejar.
Si cruci de-argint si de otel
Cerneau lumina peste el,
Iar cruci de aur si de fier
Sclipeau ca semnele pe cer.
Atatea cruci mi s-au parut
Ca toate una s-au facut.
O cruce mare stralucea,
Sub greul ei un om zacea.
Tu cum de poti sa le mai duci,
Atatea cruci, atatea cruci?... 


Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. Marcu 8, 34-38

Sfanta Paracheva, roaga-te pentru noi! Amin