vineri, 23 iunie 2017

CE INSEAMNA SA MARTURISESTI PENTRU HRISTOS?

Asta este o intrebare la care cred ca nimeni nu are pretentia sa dea un raspuns complet.

Hristos face din noi crestini. Crestinismul, desi este definit, reductiv, a fi o religie monoteista, pus alaturi de alte doua religii monoteiste, este, sau ar trebui sa fie, mult mai mult decat atat! Mai mult decat carti ori reguli, a fi crestin este un mod de viata, un anume stil de a trai, care sa fie oglinda a vietii lui Hristos!

Astazi sa marturisesti ca esti crestin practicant te situeaza cumva, in cel mai bun caz, in randul celor bizari, intre ciudatii lumii moderne, o lume atasata de bunuri materiale, de succesul personal, de confort şi placeri al trupului, o lume care dezvolta comunicarea insingurand tot mai mult persoana, care-lL contesta pe Dumnezeu pentru ca totul este contestabil, o lume anxioasa, individualista, care impinge la cadere, totul in plina dezvoltare!

Lumea asta te pune la zid daca spui ca tu crezi in El, fara sa inteleaga ca ceea ce o tine captiva este tocmai departarea de Hristos!

Timpurile de azi sunt apostolice tocmai prin aceea ca valul lumii vrea sa astupe glasul marturisirii!

De am putea sa facem ca Apostolii! De am avea curajul lor... De am reusi...

Invredniceste-ne Doamne de Duhul Sfant care i-a sfintit pe ei! Ajuta-ne sa marturisim pentru Tine si marturisirea sa fie auzita!

Amin

Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe prin cetăţile lor. 
Matei 10, 32-36 şi 11, 1

joi, 22 iunie 2017

Despre Sf Grigorie Dascalul

inscaunat Mitropolit al Tarii Romanesti de catre domnitorul G.D. Ghica

"A fost ucenicul Sfântului Paisie Velicicovschi, la Mănăstirea Neamţ, unde a fost tuns în monahism, primind numele de Grigorie. 
A mers la Muntele Athos, apoi, întors la Mănăstirea Neamţ, a început a tălmăci cărţi ale Sfinţilor Părinţi. 
S-a aşezat la Mănăstirea Căldăruşani, unde, fiind găsit în 1823 de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica, a fost adus la Bucureşti şi ridicat în scaunul de Mitropolit al Ţării Româneşti." din Ziarul Lumina

I s-a spus Dascalul deoarece ca si mitropolit a întemeiat multe şcoli menite sa lumineze poporul , a construit biserici şi a ridicat la preotie pe multi.

Se spune ca venind spre Bucuresti, pe jos, pentru a fi inscaunat Mitropolit, Sfantul Grigorie Dascalul s-a ostenit tare si, cazand intunericul, a decis sa se opreasca, sa doarma la vreun crestin, pentru ca in zori sa plece in tihna ca sa ajunga cu bine la ceremonia ce urma sa aibe loc cu acel prilej.

Se opri langa o biserica si ceru preotului paroh gazduire.

Sf. Grigorie era obosit, cu hainele prafuite si tinuta in neoranduiala. Preotul mai mai ca nu l-ar ffi primit insa nu l-a putut refuza caci calatorul purta straie bisericesti, dar cum nici impresie buna nu-si facu de el, ii pregati un culcus in grajdul animalelor din fundul curtii bisericii.

Dis de dimineata viitorul mitropolit al Tarii Romanesti se scula, se spala la fantana, isi schimba haine si isi relua drumul.


La ceremonia de inscaunare s-a intamplat sa fie prezent si preotul-gazda.

Trecand si el sa-i sarute mana noului Mitropolit, preotul, rusinat, ii ceru iertare pentru slaba sa ospitalitate.

Sf Grigorie Dascalul il asigura insa ca nu i s-a intamplat nimic rau ca a dormit in grajd.

- Apoi, parinte, mai zise el, animalele domniei tale au fost gazde foarte bune! Pana si gastele!


Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul şi slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena. Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările. Matei 10, 23-31

marți, 20 iunie 2017

DE CE TOCMAI EI,?

Care sa fi fost criteriile dupa care Mantuitorul i-a ales pe cei 12 Apostoli, i-a pregatit si i-a trimis in lume spre a propovadui Cuvantul lui Dumnezeu?

Pai doar adancul nearatat al fiintei lor! 
Caci la Dumnezeu nu exista ascunzis - El vede in noi, El ne cunoaste asa cum nici chiar noi nu ne stim!

Spovedania nu este o cale pentru ca Dumnezeu sa afle ceva despre noi ci pentru ca noi sa ne curatam constiinta! 
Este un fel de discutie pe care o porti cu secretarul inainte de a intra intr-o audienta!

El, Domnul, priveste in adancul inimilor noastre si stie TOT!
Pentru oameni ne construim armuri, de oameni ne ferim si fata de ei avem secrete!
Domnul este deasupra micilor noastre malversatii!
El ne stie si putinta si neputinta!
Acesta este sensul "fricii de Dumnezeu"!
 
Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile voastre; Nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. În orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi până ce veţi ieşi. Şi intrând în casă, uraţi-i, zicând: „Pace casei acesteia”. Şi dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi. Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă, mai uşor va fi pământului Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia. 
Matei 10, 9-15

sâmbătă, 17 iunie 2017

"Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi"


O binefacatoare invatatura...

Dar cine o asculta sau, mai precis, cine o urmeaza? 
Eu am practicat privirea inversa asupra lucrurilor: cum oare oi fiu eu judecata! Si... m-am ingrozit, caci invidia poate gasi sau chiar fabrica oricand judecati aspre si dureroase! 
Si, recunosc, s-au gasit in viata mea motive sa fiu invidiata!
Lumea insa te judeca si cu si fara motiv, ca asa este natura umana!
Dar, daca Mantuitorul ne invata sa nu judecam inseamna implicit ca putem face asta!
Pacea si blandetea, masura in lucruri si ganduri frumoase! Acestea ne vor da cale libera spre descoperirea lui Dumnezeu!
Amin.


Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?
Matei 7, 1-9

vineri, 16 iunie 2017

POSTUL - DISCIPLINA CREDINCIOSILOR

Pacatele omenirii sunt multe si mereu surprinzatoare, omul gasind cu istetima sa distrugatoare noi si noi forme si modalitati de a se umple de ele!
Citind Evanghelia de azi, constatam ca dintotdeauna "grija" pentru ceea ce face altul a fost  primordiala, fragmentul relatand reprosurile aduse de discipolii lui Ioan Botezatorul cu privire la postul ucenicilor Mantuitorului, 
Devenim judecatori fara sa cunoastem bine... dosarul, cum s-ar spune! 

Despre post si postire... stie toata lumea. Putini insa se opresc sa inteleaga ceea ce este dincolo de simpla schimbare a alimentatiei pe o anume perioada de timp!

Postul este o conduita duhovniceasca inainte de orice. Prin post ne obisnuim cu o anume disciplina.
In educatia copiilor, psihologii pediatri sustin ca orice sistem educational are nevoie de... reguli.
Da. Orice fiinta are nevoie de reguli pentru a nu trai in devalmasie, pentru a nu se pierde, pentru a nu irosi timpul.
Viata intreaga se desfasoara dupa reguli, totul depinzand de cicluri, perioade, conditii schimbatoare...

Postul are rostul de a schimba nu numai ceea ce bagam in gura cat mai ales cum gandim, cum traim!
Mancand mai putin si... altfel, corpul este nevoit si el sa-si regandeasca sistemele - prin schimbarea alimentatiei resetam cu alte cuvinte procesele biologice care sunt nevoite sa se schimbe si ele, adaptandu-se noilor informatii primite! 
Si totul se reaseaza in alt fel, gandim altfel, vedem ce nu vedeam anterior, ne dam seama de ceea ce ignoram pana mai ieri... etc!
Un NU hotarat impotriva "gastronomizarii" postului. Cu cat preocuparea noastra pentru a pregati mancaruri de post gustoase si apetisante... cu atat mai mare departarea de cele rostuite de post. Caci postul e suferinta si nu imbuibare!

De ce nu posteau totusi apostolii lui Iisus? 
Pentru ca ei Il aveau pe Mire alaturi si se bucurau traind inca timpul nuntii! 

Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; alminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună. 
Matei 9, 14-17

joi, 15 iunie 2017

CREDINCIOSIE

este cuvantul care defineste in teologia noastra credinta, devotamentul, fidelitatea.

Credinta in Dumnezeu este optiune si ea trebuie sa fie ferma.  Credem sau nu! 
Credem pentru ca suntem convinsi ca Dumnezeu este Cel care are acele calitatile care-L fac demn de a fi iubit si in care merita sa ne incredem!
Ca in orice alta decizie care este rezultata din rationament, increderea in Dumnezeu nu trebuie sa fie ambigua si nici de conjunctura. 
Cand ai decis sa te increzi in cineva se presupune ca accepti deciziile acelei persoane, indiferent de urmari.
Crezand in Dumnezeu accepti necazul, durerea, moartea, precum Iov, ezitarile, cartelile, nemultumirile, chiar frica, fiind tot atatea dovezi ale necredintei!

Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?
Matei 8, 23-27

luni, 12 iunie 2017

IERARHIA IUBIRII

Ieri, in Duminica întâi după Rusalii, ziua numita si a tututror Sfintilor, s-a citit un fragment biblic care poate contraria

(Matei 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30)

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat toate și Ţi-am urmat Ţie. Cu noi, oare, ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi, cei ce Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii sau țarini pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și viață veșnică va moșteni. Și mulți dintâi vor fi pe urmă și cei de pe urmă vor fi întâi.

De ce oare Iisus vorbeste astfel, El care reprezinta perfectiunea divina adusa in carnea unui om?

Despre dragoste vorbim mult in zilele de azi, poate prea mult confundand-o adesea cu simpatia ori atractia, atractia amestecand-o cu prietenia, un talmes-balmes de sentimente neclare, nedefinite in noi.

Limba greaca este insa foarte precisa in precizarea sensurilor. Astfel ea foloseste patru cuvinte pentru a desemna iubirea, fiecare cu un sens bine definit, ceea ce da din start un inteles ierarhic sentimentelor umane.

- Eros se refera la iubire senzuală, cea indusa de  simţuri  şi emoţii, e iubirea  legata de atractia fizica... 
Privesti pe cineva, iti place, ii simti mirosul, ii atingi pielea, ii asculti vocea... iar ceea ce simti este o stare care nu are nimic de-a face cu logica ci doar cu simturile.

Philia  defineste sentimentul de dragoste iscat cand iti place cineva, cand admiri o persoana; ai  admiraţie faţă de cineva pe care il socotesti demn.  
Acelas cuvant defineste si admiratia pentru o opera, iubirea pentru o personalitate, pentru rude indepartate, pentru frumos. 
Această iubire este rezultatul gandirii personale caci, inainte de a nutri dragostea, cantaresti in minte daca persoana (sau lucrul) respectiv(a) merita sau nu sentimentele tale.
Cuvantul philia l-am traduce corect in romaneste prin
prietenie. Intr-o prietenie faci bine fără să ți se ceară și fara sa astepti nici laude nici ceva in schimb. 

”Storge” este un alt cuvant care exprimă dragostea.
Este dragostea familiala, a părintilor față de copii dar si cea a copiilor pentru părinți, dragostea intre frati dar si 
dragostea (simpatia, am zice noi) fata de colegii de serviciu, de facultate etc.

Dar aceasta forma de iubire, contrar primei noastre reactii, nu exprima  capacitatea maxima a omului de a iubi, si asta deoarece viata face ca ea sa nu ramana stabilă. 
Parintii mor, conflictele familiale  schimba registrul sentimentelor - frații pot ajunge sa se urasca intre ei in urma unor conflicte, rigiditatea parintilor, uneori chiar violenta lor, afecteaza sentimentele copiilor dupa cum neascultarea copiilor poate invenina sufletul parintilor ; prieteniile se destrama- schimbi serviciul si colegii si relatiile se racesc, etc.

”Agape" ramane cuvântul explicit care defineste iubirea perfecta, iubirea gata de sacrificiu, iubirea fara margini si necondiţionată. 
Prin acest cuvant se defineste iubirea crestina, animata de aceea dorita arzatoare de Dumnezeu!
Acest tip de iubire stă în voinţă omului si este o decizie, o optiune intima si personala!

Iubirea cuprinsa de semantica lui agape este dragostea raționala, care este indusa in primul rand de calitatile celui iubit. Ea nu este nici arzatoare ori pasionala, nici tandra sau instinctiva, nici calculata in minte. 
Ea se naste doar din convingerea ca cel iubit e cel care merita iubirea deplina.

"Pe Dumnezeu nu poți să-L iubești nici cu eros, că nu-i fizic, nici cu storge, ca pe un prieten, nici cu fileo, ca pe un membru al familiei! Pe Dumnezeu trebuie să-L iubești mult mai mult, până la jertfelnicie, și să-L iubești absolut si dezinteresat."  spunea un preot pe care l-am ascultat o data si al carui nume imi scapa.
Aceasta este incarcatura cuvantului ”agape”!

Cuvantul agape este si cheia celebrului dialog dintre Iisus si Petru, exprimat de Evanghelia dupa Ioan: 21:15-17 despre care am mai scris cu alte ocazii.
Asadar nici o neclaritate in termeni, chiar daca multi vor spune ca dragostea pentru copilul lor bate de departe orice alt sentiment de iubire. 
Se cunosc insa, din nefericire, multe exemple de rupturi grave si definitive intre parinti si copii. Apoi moartea este cea care tempereaza orice traire sentimentala fie ea cat de mare ar fi. Cine a pierdut o fiinta draga stie ca, ultima speranta in alinarea durerii a fost, este si ramane... Dumnezeu! 

Exista deci, incontestabil, o ierarhie a iubirii si in piramida aceasta in locul cel de sus sta Dumnezeu. 
Devalmasia sentimentala adusa de confuzia trairilor nu face decat sa ne tulbure mintea si sufletele, impingandu-ne spre un dramatic esec sentimental, o deraiere de la randuiala fireasca a firii.
Intelegand asta invatam sa iubim cum se cuvine, dand fiecaruia din sufletul nostru sentimentele corespunzatoare!

Iubirea desavarsita trebuie sa fie scopul vietii noastre lumesti, idealul nostru! La acest tip de iubire trebuie sa aspiram doar in raport cu Dumnezeu. Iubind un om mai mult decat pe Dumnezeu, fie chiar si pe copilul tau, este neadevarat, caci deceptia este ceva ce insoteste nemijlocit sentimentele de dragoste interumane, cu atat mai mare cu cat am iubit mai mult. 
Singurul care nu deceptioneaza este Dumnezeu! Chiar daca, in focul revoltei interioare, nu vrem sa recunoastem, adevarul ni se reveleaza pas cu pas!
Acesta este mesajul Mantuitorului

Sa-L iubim mai presus de fiinta noastra... poate fi un demers dificil dar nu imposibil!